În 1869, regina Ranvalona a II-a a decis de a interzice făcăturile magice şi a permis distrugerea palladiumului protectoare ale regatului malgaş.
Europenii, deîndată ce au luat contact cu malgaşii, au constatat importanţa magiei benefice sau malefice, materializată în obiecte protectoare sau nefaste.
Înainte de anul 1833, W. Ellis scria în Marea Britanie că o făcătură magică era destinată de a-i îndepărta sau distruge pe misionarii protestanţi din Madagascar. Dar el ignora elementele care formau această făcătură sau vrajă, cum ar fi ritualurile sau consacrarea care i-a dat puterea.
În insula africană existau de asemenea aşa numiţii sampi, simboluri ale regalităţii,protectorii regatului, uşor de disimulat în faţa autorităţilor politice şi religioase.
De altfel, în Madagascar, turiştii sau funcţionarii din acea perioadă colecţionau obiecte magice, tipice şi spectaculoase. Specialiştii au adunat vrăji împotriva intemperiilor, animalelor, duşmanilor sau focului, pentru a nu cita decât câteva exemple.
Udi înseamnă făcătură magică în malgaşă, şi valala migrator.
O vrajă numită odi-fanony afo era efectuată pentru a împiedica focul de a distruge o casă sau satul. Odi- tony, repetată de vraci, avea darul de a calma focul.
Făcăturile propriu-zise sunt bucăţi de lemn brut , uneori sub formă de coliere sau sculptate, coarne sau recipiente. Conform scopului său, vraciul care confecţionează o vrajă îşi alege produsele care îi convin, le pregăteşte după rituri, se asigură prin divinaţie de acordul puterilor supranaturale, consacră vraja şi îi spune utilizatorului ce interziceri trebuie să respecte.
La malgaşi, cadavrul unui vraci inspiră teamă.
O varajă atrage următoarele interdicţii: de a minţi, de a mânca carne de oaie, de a mânca carne fiartă sau adusă de cineva, în timpul pregătirii mâncării.
În numeroasele vrăji de război impuse de insecuritatea generală şi campaniile militare care au avut loc la sfârşitul secolului al XIX-lea, exista interzicerea locuitorilor satului de a ataca şi viola pe prohibiţii udi care îi protejau şi de a provoca astfel înfrângerea lor.
Imahaka este o vrajă care le face pe femei să fie nebune de dragoste.
Magia în Madagascar este practicată atât de femei cât şi de bărbaţi. Magia albă şi divinaţia prin sikidi este practicată însă de bărbaţi.
Teoretic, magicianul umbiasa , care devine apoi mpisikidi, sunt personaje onorabile, bine cunoscute, care se diferenţiază de vraci sau de vrăjitoarea mpamusavi sau mpamurik. Se face deci o distincţie clară între magician, cel care se ocupă cu magia şi vraci!
Pentru a-l combate pe acesta din urmă, magicianul trebuie să-i cunoască făcăturile. Acestea au însă scopuri variate. Malgaşii acordă o mare importanţă dragostei. Făcătura udi, de pildă, poate servi unui soţ care vrea să-şi păstreze soţia alături şi seducătorului care vrea să o atragă. Opoziţia la seducţie domină în rare cazuri, mai ales când este o dorinţă de fecunditate. Această dorinţă de a avea copii este normală în Madagascar.
Dar unele femei caută să evite naşterea, din motive de independenţă, în familiile nobile în special.
