În anii ’70, Anneliese Michel, o elevă tânără catolică din Germania declara că era posedată de demoni. Ea a suportat nenumărate exorcizări care au dus, în cele din urmă, la decesul său.
Anneliese s-a născut în oraşul Leiblfing, din Bavaria, la 21 septembrie 1951. Familia sa era un model tipic pentru acea perioadă: tatăl lucra și nu-şi arăta afecțiunea pentru cele patru fiice ale sale. De educaţia lor se ocupa mama, în timp ce avea grijă de casă.
El lua însă toate deciziile majore! Dar ea şi-a pus amprenta într-un mod fundamental asupra religiozităţii şi pietăţii pe care le-a inoculat fiicelor sale, în special lui Anneliese, foarte influenţată de către aceasta.
La vârsta de 16 ani, fata a început să simtă primele tulburări. Era agitată, avea spasme mai mult sau mai puţin violente, tremura fără motiv. În timpul crizelor cele mai grave, Anneliese îşi pierdea controlul asupra corpului său. În cele din urmă a fost dusă la medicul de familie, care a diagnosticat-o cu epilepsie.
Din cauza convulsiilor și stărilor sale mentale (suferea de depresie din cauza crizelor sale și de lipsă acută de somn) a fost internată în spital unde a stat aproape un an. În cele din urmă a venit acasă urmând un tratament care, se credea, putea să-i oprească crizele. Dar nu s-a întâmplat după cum sperau specialiştii şi mai ales familiea ei iar crizele au crescut foarte tare în intensitate.
Anneliese suferea de dureri mari, avea spasme musculare, nu mai dormea și se hrănea destul de puțin. Dar la toate astea se adăugau viziunile sale demonice, în special „fețele de grimase.” Fata începuse să audă voci care îi promiteau osânda veșnică.
La externarea sa din spital, nu era încă vindecată, dar a reînceput să frecventeze cursurile școlare.
Anneliese și mama ei se rugau zilnic şi se înconjurau cu obiecte sfinte. Fata făcea genuflexiuni într-un ritm frenetic și aproape înnebunitor (până la 200 sau 300 de ori), ceea ce i-a provocat o ruptură de ligamente.
Toate acestea au fost însă în zadar, căci crizele au continuat să o bântuie.
În cele din urmă, Anneliese și mama ei au ajuns la o convingere fermă: tânăra este captiva unui demon și avea nevoie neapărat de o exorcizare.
În 1973, au consultat-o mai mulți preoți, dar niciunul nu considera că tânăra putea fi posedată, deoarece nu prezenta simptomele pe care ei le considearu a fi specifice.
Mai mult, erau de părere că Anneliese era bolnavă iar cazul său era strict neurologic. Dar ea îşi formase deja o părere şi susţinea că tratamentul medical care i-a fost atribuit fusese absolut ineficient, iată de ce a refuzat să-l mai urmeze.
Cu toate acestea, în 1974, un preot pe nume Iosif Alt a fost de acord să o examineze pe fată, dar nu a obţinut autorizația de a practica marea exorcizare.
Crizele au devenit dintr-o dată tot mai teribile și impresionante: ea începe să respingă simbolurile creștine, cum ar fi crucifixul în care apărea chipul pictat al lui Iisus Hristos. La spasmele și crizele de tremurat care o încercau permanent s-au adăugat şi alte simptome: a devenit violentă, agresivă și avea un limbaj murdar pe care familia sa nu i-l recunoştea.
Fata a regresat enorm, aproape nu mai mânanca, cu excepția insectelor sau propriilor fecale, dormea chiar pe sol în propria sa urină.
Având în vedere gravitatea situației, episcopul de Wuzburg a dat în cele din urmă voie ca Anneliese Michel să fie exorcizată!
În timpul ceremoniilor de exorcizare, s-au exprimat mai mulţi „demoni” prin intermediul lui Anneliese: Cain (care, conform Bibliei l-a ucis pe fratele său Abel), Nero, Iuda Iscarioteanul, Adolf Hitler sau un preot caterisit.
Sesiunile au avut loc într-un ritm frenetic (două pe săptămână) şi au fost extrem de dure: Anneliese țipa, bătea preoții și pe familia sa, muşca pe cine apuca, avea tot felul de spasme violente încât era necesar să fie ţinută de trei bărbaţi puternici pentru a o controla pe biata fată.
Mânca sau bea foarte puţin deoarece demonii din ea o împiedicau de fiecare dată și, în plus, Anneliese suferea de pneumonie. De fapt, se stingea puţin câte puţin.
Ritualul a durat aproape un an, până la 30 iunie 1976. La 1 iulie, ea şi-a dat ultima suflare: epuizată și slăbită, a murit din cauza malnutriției și pneumoniei.
Ancheta realizată de către un procuror a stabilit că părinții lui Anneliese erau foarte vinovaţi de dispariţia prematură a fiicei lor şi au fost acuzați de neglijență gravă care a dus la decesul lui Anneliese. După anchetă, a început în cele din urmă procesul, doi ani mai târziu.
Toată dificultatea procesului era de a şti dacă justiția trebuie să recunoască sau nu posedarea demonică deoarece decizia ar fi condus la o jurisprudență. Potrivit inculpaților, exorcizare era legală în Germania și Anneliese a fost eliberată de demonii care se aflau în ea înainte de a muri.
Dar potrivit rechizitoriului și mărturiilor date de către medicii, s-a susţinut că un tratament adecvat ar fi salvat-o pe Anneliese!
Autopsia Anneliesei a dezvăluit faptul că nu prezenta nicio tumoare pe creier, leziune sau anomalie. În timpul procesului, s-a observat că tratamentul cu antidepresive care a urmat, asociat cu slăbiciunea ei generală, ar fi putut exacerba problemele sale. Înregistrările audio au fost difuzate şi ele ca probe. Frazele rostite de ea sunt însă departe de cele ale unei femei normale.
În fine, conform apărării, duhoarea care provenea de la tânără era o dovadă în plus a infecției sale cu demoni.
În cele din urmă, inculpații au fost condamnați la șase luni de închisoare pentru neglijență gravă ducând la deces. Părinții lui Anneliese au obținut permisiunea ca trupul ei să fie dezgropat pentru a fi pus într-un sicriu mai bun decât cel în care era pusă în pământ.
