În Palermo, capitala Siciliei, în secolul al XVI-lea trăia o comunitate de călugări capucini. Acestea se confrunta cu o problemă majoră: cimitirul lor ajungea la sfârșitul anului la capătul capacităților sale și nu putea să mai conțină nici măcar un singur corp suplimentar. Atunci, călugării capucini s-au decis să construiască o criptă sub mănăstire.
Primul corp al unui decedat care a fost plasat acolo a fost cel al unui călugăr capucin, pe nume Silvestro din Gubbio, în 1599, îmbălsămat de fraţii lui. Pentru a fi conservate, organele erau mai întâi uscate și apoi se spălau în oțet.
Aerul foarte uscat din interiorul criptei din Catacomba capucinilor din Palermo a ajutat la păstrarea excelentă a cadavrelor. Catacombele au fost inițial rezervate pentru călugări. Cu toate acestea, de-a lungul secolelor următoare, mulţi aristocrați au cerut să-şi găsească odihna veşnică în cripta mănăstirii.
Prin urmare, persoanele din afara mănăstirii au început să fie înmormântate alături de călugări. Printre ele se numără şi Rosalia Lombardo. Fetiţa a murit la vârsta de 2 ani, la 6 decembrie 1920, din cauza unei pneumonii.
Tatăl său, Mario Lombardo, devastat de moartea sa, a apelat la serviciile profesorului sicilian Alfredo Salafia, un chimist celebru și îmbălsămător, în speranța că acesta putea să păstreze intact aspectul angelic al fiicei lui pentru posterioritate. Odată îmbălsămat, copilul a foste plasat în criptă.
Abia în timpul săpăturilor efectuate în acest secol, a fost descoperit corpul perfect conservat al Rosaliei Lombardo, situat într-un sicriu de sticlă.
Raze X, folosite de oamenii de ştiinţă pentru a examina mica mumie au arătat că organele, de asemenea, erau în stare excelentă, graţie tehnicilor de îmbălsămare folosite de maestrul Salafia!
Acesta injectase cadavrul cu un lichid din formol pentru a ucide bacteriile, alcoolul a uscat organismul, glicerină pentru a ajuta la uscare excesivă, acid salicilic pentru a ucide ciupercile şi săruri de zinc pentru a da rigiditate corpului fetiţei.
Spre deosebire de alte cadavre mumificate provenind din aceeaşi perioadă, cel al Rosaliei Lombardo nu a suferit însă nicio deterioare, ceea ce este pur şi simplu uimitor.
